pleci

se apropia un tsunami
şedeam ca peştii cu capetele ascunse în pietre în acelaşi acvariu
spongioasă absorbantă totală frica ni se înmulţea
încât pereţii sticloşi ai vasului i se întindeau ca o piele
pe suprafaţa căreia luneca înmulţindu-se în cădere iar şi iar
ca-ntr-un carusel roata dracului
ştiam că va veni îl aşteptam
cu capetele ascunse în pietre să nu ne vedem ochii exasperaţi
nu se mai punea problema cine pe cine iubeşte
cu ce măsură dar să supravieţuim cumva în trei
dacă acest tsunami nu l-am provocat chiar noi
zvâcnind prea mult din aripi
o dragoste care ne ajunge din urmă ouroboros
când am ieşit din cafenea ştiam că nu o să ne vedem curând
nu va mai veni nimeni în locul acesta amenajat pentru moarte
poate ne va scoate o mână din acvariu M şi acesta va rămâne
pur şi simplu verde cu alge şi pietre adormite înainte de furtună

îţi lunec ploaie pe impermeabil