5 august 2011

se duce venind

ne încolăcim torsurile
în rostogol

pe țărmul în pantă

câte un val schimbă pozițiile scoicilor
ne răsucește

din alt unghi

înfulecăm unul din altul
să nu rămână bucăți nedevorate
ne pomenim că se sfârșește
ața-viața
și supraviețuim

întregi

cum să ne ridicăm la ceruri

doar sufletul să ne rămână
aburind deasupra mării

la orizont

pânzele unei corăbii ce

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu