tag:blogger.com,1999:blog-8230073595607099092.post8648172300672647703..comments2023-03-20T09:55:46.942+02:00Comments on iubesc si fac ce vreau: din Mircea V. CiobanuAurelia Borzin http://www.blogger.com/profile/05145325619853543107noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-8230073595607099092.post-74122838057144136692012-01-23T15:09:47.124+02:002012-01-23T15:09:47.124+02:00... poate din dorinţa de a repara acolo unde versu...... poate din dorinţa de a repara acolo unde versul nu era prea graţios, ori nu era bine uns?<br /><br />idemAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8230073595607099092.post-69516310681322114952012-01-22T21:05:04.579+02:002012-01-22T21:05:04.579+02:00autore, traditore :)
un bun pretext. altfel, de u...autore, traditore :)<br /><br />un bun pretext. altfel, de unde aş fi ştiut că-mi face plăcere să traduc?Aurelia Borzin https://www.blogger.com/profile/05145325619853543107noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8230073595607099092.post-51821863017352617632012-01-21T22:49:59.205+02:002012-01-21T22:49:59.205+02:00Cred că poemele, în franceză, erau foarte bune (mu...Cred că poemele, în franceză, erau foarte bune (mult mai bune) fără a mai anexa şi originalele... abia nişte pretexte.<br /><br />mvcAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8230073595607099092.post-28358676761330910642012-01-21T09:34:02.318+02:002012-01-21T09:34:02.318+02:00Ochiul spre cer
îl aşteptam pe harap alb (în cont...Ochiul spre cer<br /><br />îl aşteptam pe harap alb (în continuare h.a.) sau pe<br />altul să-l botez dar venea boboteaza şi îmi<br />păstram izvoarele intacte îi aşteptam pe<br />cei fără nume (în continuare ei nu vor purta<br />nume) îi aşteptam pe cei care îmi vor<br />striga din fântână ce bine ce răcoare ce fântână ce <br />stele se văd aici prin telescopul natural mi se <br />surpau zidurile mă împotmoleam în aşteptare în <br />nefiinţă în ne-nume străjuiam degeaba biserica-<br />turnul-fântâna-oglinda unde nici fata din basm nu<br />venea să deschidă calea spre alter<br />mundus deveneam nerăbdător şi aşteptam mai <br />repede îmi roteam cadranul ceasului solar şi-mi <br />răsturnam clepsidra goală pe jumătate dar nu<br />ştiam cum le zice şi nu ştiam cum mă cheamă că nu<br />mă chema nimeni şi vroiam să spun că nu eu sunt <br />lumina că vreau doar să mărturisesc despre lumină dar nu<br />aveam cui să spun acestea şi vai nu <br />pusesem nume luminii aşteptam să pun nume cuiva<br />să-mi jure apoi pe paloşul său că-şi va purta<br />numele cu credinţă încercam să rostesc numele dar nu<br />coborâsem nici eu în fântână aşteptam să <br />vină cineva să confirme că a fost acest text<br />că iată se sfârşeşte foaia şi încă nimeni<br />nu se arată lângă această fântână<br /><br />iar h.a. pe semne că o fi venit de<br />vreme ce nu mai vine<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Resetare<br /><br />... … … şi atunci toate cuvintele s-au retras<br />s-au înghiţit (în sec) unele <br />pe altele… sughiţând…<br /><br />***<br />mai întâi, s-au golit-găunoşit, când le-au <br />părăsit sensurile şi semnificaţiile (o, aici e o <br />poveste întreagă!).<br /><br />nu mai ţine minte nimeni cine era poetul <br />pe invers, „liberatorul” adică.<br />îşi amintesc doar cum, <br />ridicându-se, dezdoindu-se(li se ridica demnitatea!), s-au scuturat <br />de toate cuvintele…<br /><br />şi s-au pornit atunci toate sensurile, aşa, hai-hui<br />prin bodegi, ca ţiganii eliberaţi ai lui Alecsandri:<br /><br />la prima cârciumă au închinat pentru „liberare”;<br />la a doua pentru poetul „liberator” <br />(chiar dacă acesta le dăduse dezlegare din lehamite),<br />apoi pentru ideea „liberatoare în sine”…<br />la următoarea cârciumă sensurile <br />evoluau - era deja slobozenie totală<br />generoase au vrut să bea şi pentru <br />cuvintele din care evadaseră<br />dar nu-şi mai aminteau cum le chemară,<br />nu le mai cunoşteau.<br />le băuseră de tot.<br /><br />a doua zi, mahmure, sensurile<br />au prins a se lumina<br />dar încet de tot: câte un beculeţ, apoi <br />altul, se aprindeau, durrrerrros de tot!<br /><br />se pornea ceva în ele, prindea să prindă sens<br />„se numeşte resetare”, ziceau ele, cu aer <br />cunoscător şi foaaarte răbdător-înţelegător<br /><br />s-au regăsit, într-un târziu, după resetare şi dresul cu o ţuică profilactică<br />s-au regăsit în cuvinte foarte întâmplătoare şi foaaaarte aproximative.<br /><br />peste noapte deveniseră înjurături.Aurelia Borzin https://www.blogger.com/profile/05145325619853543107noreply@blogger.com