gaRdul

bunul şi cu frate’său au trăit ca două jumătăţi de nucă
chiar şi atunci când primul se căsătorise
îşi ridicase o casă alături de cea a părinţilor tot o nucă erau
grădina lui de zarzavaturi se întindea în continuarea
ogorului cu porumb al fratelui său
şindrila casei sale atingea pe umăr olanele celeilalte
iar într-o zi bunul descoperi
că şi din miezul nucii – fructul de nevastă-sa –
mănâncă tot împreună
era anul 1940
când războiul a împărţit nu numai europa în ai noştri
şi duşmani ai poporului
bunul a sădit o fâşie de meri pe hotarul celor două grădini
atâta gard îi despărţeau
şi cu cât mai mult se înălţau pomii îi creştea şi siguranţa
că femeia sa este numai a sa
dacă nu ar fi venit toamna cu nopţile ei tot mai lungi
când frate’său pe furiş rupea merele de pe crengile
ce dădeau în grădina lui bunu
iar bunu – pe cele din partea ailaltă
unul zicea că sădise merii
celălalt – că ramurile acestora stau aplecate
mai mult în grădina sa
şi are tot dreptul
când tata de ani buni căsătorit s-a pornit
de câteva ori să taie copacii
bunul i s-a împotrivit cu înverşunare
căci nu ţinea minte ce mâncase aseară
dar ce i se întâmplase acum 40 şi ceva de ani cum să nu
toată povestea am aflat-o pe când eram eminentă în clasa întâi
tata lovea lovea cu toporul în trunchiul merilor
un fel de cădere a zidului berlinez
eu strângeam vreascurile doar astea mai rămăseseră
după moartea lui bunu o uscătură stilizată de gard
amintirea unei femei năucitor de frumoasă
şi găvanele a două jumătăţi de nucă