2 iunie 2010

dispariţie

fumul ne ţinea la distanţă
legaţi
ne-am smucit mânji nărăvaşi
să ne eliberăm capetele din hamurile lui
să ne scoatem căluşurile
cu o mână ne ţineam inimile în loc
cu cealaltă boxam
iubirea-mpăturită-ntre noi
etanş-ambalată
de parc-am fi dat cu pumnii
în propriile trupuri
pân-am ajuns un conglomerat de piese dezasamblate
eu la o extremitate tu la ailaltă a canapelei
în care ne-am cufundat aburinzi
ca-ntr-o cutie cu brânză topită
ne-a înghiţit fără urme
un fel de siberie
iar uitaserăm ţigările aprinse în scrumieră
să se (auto)devoreze

2 comentarii:

  1. nţnţnţ, de la el îţi veni ideea cu ţigările. îl batem când mai vine ;)

    apucasem să citesc atunci numai începutul. acum văd un întreg frumos. iar cuvintele se mişcă, încep să meargă, găsesc lucruri comune prin care să se lege totuşi compact şi poetic. frumos de tot brodată pânza asta de poezie. să ne mai scrii aşa.

    RăspundețiȘtergere
  2. !!! cucerită că îţi place.

    RăspundețiȘtergere