au început să ne abandoneze

îmi închei nasturii până sub bărbie
sechestrându-mi zilele înăuntru
trupul

îşi fâlfâie braţele ca un liliac dement
prins în marginile cămăşii

tăcerea ta condensată în cadrul uşii
când ar trebui să ne atingem mâinile
pasând cheia unul altuia

cu spatele reţii jăratecul oglinzile râsul

vor rămâne învălurite într-un dop de cerumen

cobor în stradă cu urechile tăiate
braţele retezate de trup tunsă chel

un animal spânzurat de un cârlig la măcelărie