Luca

se făcea că-mi scrijelam pieptul cu o bucată de sticlă
voiam să-mi scot inima la suprafaţă –
o bucată de plută
m-a transportat pe apa curgătoare a acestei zile
în care un cuvânt stârneşte un alt cuvânt
dar nu se ajunge la ceartă
amplificatoarele zguduie canapeaua sub noi
în ritm retro
râdem zgomotos
îmi strecor tălpile sub marginea pantalonilor săi largi
şi continui să scobesc să bem bere şi să râdem
într-un sfârşit mi-am descheiat nasturii cămăşii
i-am arătat rana
iar el mi-a spus acum putem merge mai departe