Domnul Păpădie şi alţi domni

Nu am timp nici să mănânc, dar încă să mai scriu pe blog. Doamne, ce obositor e să te căsătoreşti. O groază de formalităţi şi alergătură, alergătură. Punctez câte ceva: ieri, Domnul cu Papionul sau, dacă vreţi Domnul Păpădie - e altfel, cu totul altfel decât cum îl percepeam la distanţă (aţos, impenetrabil). Despre discuţia pe divanul psihanalitic, altădată.

....................................

P susţine că faptul de a mă aşeza în faţă, lângă şoferul de taxi, vorbeşte de disponibilitatea mea de a intra în discuţie cu el. Mă interesează pur şi simplu poveştile lor de viaţă. Ieri i-am povestit şi lui una, curioasă de tot, dar era eclipsat de faptul ca am vorbit cu tipul în cauză şi nu a putut aprecia valoarea informaţiei. După ce ne contrazicem P se duce în pădure. "Freacă menta, doamna cu sângele", zice P. Vă spun de ce. Când mai am timp. O pauză cât de mică. Merg să beAu un ceai. Cu halva. Ei şi, dacă am glucoza din sânge într-o cantitate mult mai mare decât norma, sau proteine prea multe în urină. Cine a stabilit norma? Cine ştie cât e norma? Mama măsii de normă.