Manifestul minimalismului

Scrisoare către un prieten scriitor

(am primit-o din partea unui anonim)

[...] Apropo, mă refer exclusiv la scrisul tău, ca să înţelegi cum să-ţi acordezi urechea. Voia boierilor (voia TA), dar dacă vrei să urmezi un minimalism metodic, trebuie să suprimi orice chestie „tare” din texte, cu tot regretul.

O lege nescrisă, dar urmată de toţi scriitorii este să fie original. Adică, altfel decât ceilalţi (altfel… de ce ai mai scrie). Dar fiindcă acel cumva mai altfel nu se observă atât de lesne, scriitorii mai sapă şi în „zone” mai neobişnuite. Unele sunt zonele pur şi simplu necunoscute (bucătăria, ca să dau un exemplu, ori psihiatria, ca să dau altul), altele sunt chiar zonele interzise.

În felul acesta, de exemplu, prietenul nostru comun, care este extrem de dotat cu mijloace adevărate (stilul, simţul, dar şi erudiţia)… tot nu se lasă de nişte obsesii ale zonei interzise (care vin şi din interiorul lui, el nefiind nici bădăran, nici narcoman, nici ucigaş; dar şi din exterior, aceste zone mai fiind încă „tentante” prin… semiinterzicere. Concluzia mea primă: aceste zone trebuie explorate. Dar explorate calm. Oricum, trebuie să predomine literaritatea, nu tema şocantă. „Noutatea temei”, cu vitezele de azi, se duce repede.

Un fel original (cel neutru e o soluţie bună) de a privi lucrurile care nu trebuie să mire autorul la scriere şi cititorul la lectură (şi prin asta să fie impresionant-şocante) e mai mult decât tema în sine. Nu mi-am propus acest joc feroce, dar dacă ai vrea un minimalism pur-sânge, ar trebui să elimini din cartea ta recentă toate figurile stilistice (şi retorice!), toate secvenţele tari, toate emoţiile fixate expres (înjurăturile disimulate), toate pasajele expresioniste, pictate în paste dense… Ca joc, poţi să încerci. Adică să faci poemul neutru ca expresie, să scoţi din el emoţiile puternice, să priveşti calm şi detaşat, doar fixând (ce se întâmplă, dacă vorbim de poemele stories). [...]

Paradoxal, dar literatura era ceva care şoca (catharsisul fiind una din condiţii sau funcţii), altfel, de unde ceva neobişnuit… Acum însă ea trebuie să „de-literaturizeze” (în sens clasic), să des-vrăjească, să mângâie calm… Nu să fie DESPRE NIMIC (asta e relativ simplu), ci să fie DIN NIMIC. Să fie o literatură mată. Ori, ca să citez: nu trebuie să strălucească, ci să lumineze.

Ar mai fi multe de spus poate, în aceeaşi cheie. Dar mai am şi de lucru. Din cel obişnuit, fără strălucire. Aproape în cheia minimalismului… necesar.

Vale.