10 decembrie 2010

monumente din Praga

Monumentul lui Kafka. L-am găsit fără să-l caut. În cartierul evreiesc, evident. Lângă cea mai veche sinagogă din Europa (din 1270). În interiorul sinagogii era interzis să se facă foto. Iar asta a fost şi mai tentant pentru mine. Îl rugam pe P să stea în dreapta sau în stânga mea ca... acoperire şi fotografiam în voie.




În curtea Muzeului Kafka. Pe râul Vltavei. În ultima după-amiază rămăsesem cu bani în buzunar atât cât să alegem între vizitarea muzeului sau să cinăm. Nu găseam nici un bancomat prin preajmă. T a stat în ambuteiaj cam până la ora de închidere a muzeului. Conveniserăm că vom merge împreună. Am decodificat acest însemn că nu face să mergem nici noi la muzeu. Ne-am încurajat reciproc, cu P, în această decizie: e un muzeu... comercial, uite cât e biletul de intrare!, ce poţi vedea acolo? un scaun pe care a stat Kafka, două linguri din care-a mâncat, câteva scrisori, eventual manuscrise, măcar de-ar fi casa unde-a locuit, dar aşa..., mai bine-i citim toate cărţile şi jurnalele decât să umblăm după vânt. Mai în scurt, am mers şi-am mâncat - regeşte!
Din curtea galeriei de artă modernă Kampa, de pe râul Vltavei. Nu ştiu cât e de relevant acest detaliu: ideea acestor monumente i-a venit în cap autorului în 1995, dar le-a realizat în 2008. Se numesc: Bebeluşi. Mai mulţi artişti plastici sau sculptori, am remarcat, ratează conceptul lucrării cu titluri neinspirate, insipide.



În curtea muzeului Kampa.




Pe Karluv Most alergam ca o minge de ping pong de la un monument la altul să mă ating de "porţiunea sacră" şi să-mi pun câte o dorinţă. T mergea liniştită alături de P. Mi-a spus că nu are dorinţe. Că a avut una, tot pe acest pod: să intre la psihologie, şi s-a realizat. Sunt un izvor nesecat de dorinţe, cum ar spune P.





Alături de un călugăr budist.




O variantă a naşterii omului nou.

Un monument... sezonier. De pe muntele Petřín.


În mijlocul râului.



Cochetărie. Şi P nu e gelos deloc.



2 comentarii:

  1. Superbe pozele! Bănuiesc că ai un jurnal plin de emoţii şi lucruri interesante.

    mf

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria, mi-am făcut notiţe. Multe. Că la faţa locului nu ai timp să scrii propriu-zis. Mai repede să mi se sedimenteze, impresiile, să pot scrie fără extaz.

    Mă bucur să-ţi fiu un fel de ghid prin Praga.


    a

    RăspundețiȘtergere