Activitatea poetică, născută în sfera jocului, rămâne mereu la ea acasă în această sferă. Poiesis este o funcție ludică. Ea se desfășoară într-un spațiu de joc al minții, într-o lume proprie pe care și-o creează mintea, o lume în care lucrurile au alt chip decât în „viața obișnuită” și sunt legate între ele prin alte legături decât prin cele logice. Dacă admitem că seriozitatea este ceea ce se poate exprima corect în termenii vieții obiective, atunci poezia nu devine niciodată serioasă. Ea se află în acea parte a seriozității, în acea parte mai originară, în care își au loc copilul, animalul, sălbaticul și vizionarul, adică în domeniul visului, al extazului, al beției și al râsului.
Johan Huizinga, Homo ludens
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu