Am răscolit noaptea asta net-ul. Să înțeleg de ce boală sufăr. Dădeam în căutare pe google toate simptomele, suprapuneam maladiile posibile, găseam punctele lor comune și divergente, le însumam, le scădeam, le înmulțeam, trăgeam linia și ajungeam la diagnoze una mai ciudată decât alta: de la diverse boli legate de căile respiratorii și cardiace până la un soi de fobie socială somatizată. Tare mă temeam să nu mor singură. N-am știut până acum că-s așa o fricoasă. Am aprins lumina în tot apartamentul. Am pornit ușor muzica în boxe. Am dat drumul apei în toate robinetele. Trăgeam din când în când apa în wc. Am conectat tv-ul în salon să lucreze într-o doară. Mă plimbam dintr-o cameră în alta. Scoteam niște cărți, puneam altele în loc. Aranjam niște foi, împrăștiam altele. Mi se umflaseră buzele de parcă le atinsesem de ceva fierbinte în ajun sau le făcusem operație siliconată. Și sânge, și sânge, și sânge. Am pus tampoane reci cum am citit pe net, dar... sunt atât de unică și pe dinafară și pe dinăuntru încât în cazul meu, tratamentele comune nu funcționează. Și tremur în membre. Și palpitații. Oh, da, palpitațiile!
La Sângerei am stat mai bine de trei ore pironită într-un scaun pe o scenă dintr-o sală din clădirea consiliului raional. Și cât cuprindeam cu ochii, în fața mea - tineri și poezie! Nu-și dădeau rândul la recitat, citit poezii, câte două, câte trei. Alții au găsit de cuviință să ne citească câte un eseu întreg sau câte o ditamai proză. Din toată herghelia aia de tineri avântată să cucerească piscurile Olimpului am pus ochiul pe proza unei fete din a V-a și poeziile unui băiat din a XII-a. I-am aburit, vrăjit și i-am înhățat ca autori pentru Clipa. Că doar nu puteam să mă întorc de la un așa drum lung fără vânat.
ai careva din simptomele astea: agresiune, apatie, oboseală, nervozitate, abuz de cafea, scăderea atenţiei şi concentraţiei, blocaj mintal, creşterea pulsului, tensiunii, transpiraţii reci, valuri de căldură şi frig, uscăciuni în gură, abstenteism, productivitate scăzută?
RăspundețiȘtergereAurelia, la Cahul ai ajuns vreodata. Cei din Chisinau coboara spre sud cam o data intr-un deceniu. Nu exista nici o revista de cultura, noroc de Pro Noi, iti mai alini dorul acolo.
RăspundețiȘtergereEcaterina,
RăspundețiȘtergereDa, da, da.
Talex,
Urmează să ajungem, vreau să cred. Când ne deplasăm în teritoriu cu lansarea revistei e consternant să descoperi doar la câteva zeci de km de Chișinău, o lume parcă scoasă din circuit. Rămasă undeva prin anii 90. Și asta e și din cauza revistelor de cultură lipsă, și din cauza cărților care nu circulă, și dintr-un fel de apatie susținută umăr la umăr și din multe alte cauze.
am enumerat efectele subiective, cognitive, comportamentale, fiziologice şi organizaţionale ale stresului organizaţional.
RăspundețiȘtergereo baie fierbinte, o melodie care îţi place, un vin roşu fiert, o carte faină, dar cel mai indicat ar fi o călătorie la paris cu P.
fă-te bine. :)
Îi dau tot ce vrea numai să se comporte adecvat!
RăspundețiȘtergereM-am bucurat cind ai scris ca elevii "Nu-și dădeau rândul la recitat, citit poezii, câte două, câte trei". Din pacate (si din initiativa slaba sau a interesului nostru, elevilor) nu prea tin minte recitaluri. Poate ca in clase paralele de profil (filologie) :)
RăspundețiȘtergereMa bucur pentru tine ca ai dat de asa copii. :)