nevoia de muzică

Am zile când nu vreau nici să mănânc nici să citesc, ci numai să dorm, să dorm. Parcă-s în vacanță. Nici de blog n-am când cu atâta somn. P zice că s-a săturat să mă vadă în starea asta. În diferite poziții. Dormind. Secerată. Extenuată. Nu-mi mai plac roșiile și nici usturoiul pe care le mâncam până acum în cantități industriale. N-am ochi să le văd. În schimb, am un apetit sporit pentru murături, lapte acru și semințe de floarea soarelui. Buf... Ceea ce până acum nu mâncam nici cu sila. Câte un borcan de murături la două zile. Câte o butelie de lapte la trei. Mănânc până mi se face rău. Dar poftele nu mi se împuținează câtuși de puțin. Mă trezesc că vreau ficat! Ficat! P aleargă după ficat. Până îl aduce, până îl gătește și gust din el, vreau deja halva. Dar vreau tare, nu glumă. Tremur de dorință. Sunt plină de pofte și dorințe. Până P obosește să mă mai ia în serios. Și el când era mic se uita într-o revistă și a văzut niște cireșe albe licărind de savoare, zice, și i se făcuse poftă, dar eu nu mă uit în nicio revistă, pur și simplu îmi apar pe limbă, în imaginație diferite arome, gusturi și nu mă pot lupta cu ele. Tot corpul se înverșunează că vrea și vrea și gata. Am început să mă tem de el. Îmi scapă de sub control. Și din cauza interminabilelor pofte am senzația de stomac întors pe dos și de creieri priponiți. Decât să am dorințe și dorințe P e mai bucuros să mă vadă dormind zile întregi. Ca un om care nu există. Dar decât să mă vadă dormind, mai bine face abstracție de sala de concerte în care am transformat apartamentul. Doar muzica mă poate dispersa de pe propria-mi persoană. Mă face să uit de mine. Muzica de la Mezzo. Cu volumul la maxim. Suntem deja la vârsta când muzica devine foarte importantă. Se educă simţul armoniei în tot ce recepţionează, nu numai în sunete. Pur şi simplu, acum sunetele devin cele mai importante. El deja începe să simtă efectele vibraţiei muzicale. Îi place muzica cu o linie melodică limpede şi armonioasă. Știe ce știe. Poate, prin propriile-i predispoziții, să mă (re)educe.