19 august 2011

proiect național de lecturi publice la sate


Sunt 240 de căni. Exact numărul tinerilor care se odihnesc în tabăra „Cristiano” din Slobozia-Dușca, r. Criuleni. Am ajuns aici, împreună cu scriitorii Leo Butnaru și Grigore Chiper, prin Proiectul Național de lecturi publice la sate (inițiat și coordonat de scriitorul Nicolae Popa). Moldcell te invită să-ți cunoști scriitorii. Dl G era la volan. Cunoștea drumul aproximativ. Dar îl avea ca ghid pe fotograful Uniunii Scriitorilor, Nicolae Răilean, care cunoștea și el drumul ca și dl G. Din când în când opream ca să ne orientăm pe hartă. Am apucat-o pe-un traseu, ne-am întors, am luat-o pe altul. Îmi treceau prin cap diverse scenarii. Ca de exemplu... trei scriitori rătăciți pe câmpiile Moldovei.
Aici, fusesem întrebată despre... prima poezie pe care-am scris-o. Și cum nu-mi place să povestesc despre mine decât pe blog, să țes anumite mituri în jurul biografiei mele, m-am „folosit” de întrebare ca să le vorbesc despre lecturile necesare, despre cenacluri, despre Clipa, despre versurile anumitor vârste fragede care nu pot fi recuperate, peste ani, ca texte de valoare, despre altele.

Fotograful Uniunii, Nicolae Răilean.Scriitorul Leo Butnaru vorbind despre poezie.Public divers. Cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani.
Eh, cum fără poze de grup?

Un filmuleț video în care copiii au dat buzna la masa noastră ca să ia cărți și reviste. Mare supărare a fost printre cei cărora nu le-au ajuns... La cine se referea Cantemir când constata că moldovenii nu se prea trag la carte? Precis că nu la ăștia.
video

4 comentarii:

  1. De ce nu le-a ajuns???!!!
    Tre sa mai megeti o data!!!

    (ne)cititorul revoltat

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari Aurelia! Poate ajungeti si pe la Cahul:)

    RăspundețiȘtergere
  3. E de admirat! E frumos că se întâmplă aşa ceva, pentru că în sate literatura pătrunde mai greu, e un spaţiu mai închis şi e păcat să se risipească valorile. Cred că în fiecare colţ al Moldovei am vrea să ajungeţi.
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  4. Să-i fi știut... Să-i fi știut atât de dornici! Am fi umplut portbagajul cu reviste și cărți și l-am fi descărcat chiar pe terenul de joacă, în grămada de nisip.

    Talex, cu siguranță, cu siguranță.

    Maricica, ai dreptate.

    RăspundețiȘtergere