2 februarie 2012

răţuşca cea urâtă

Mă simt greoaie şi lentă şi somnoroasă şi totul mă deranjează. Am toane şi-i sar lui P în cap, căci mi-i cel mai la îndemână. P zice că nu-nţelege ce vreau. De parcă eu aş înţelege... Mă simt ca şi cum aş căra un sac. Şi nu am cum să-l las jos. De parc-aş fi îmbrăcată în veşminte lungi-împovărătoare. Am început să uit cuvinte, iar P o face pe psihanalistul: "Aha, voiai să spui sfeclă şi nu-ţi aminteai. Cu ce se asociază în mintea ta sfecla?" Cu sângele. Mi-au apărut pete pe faţă. Tata lui P crede că natura a creat intenţionat astfel fiinţa umană, ca în această perioadă să nu fie atrăgătoare pentru bărbaţi. Altor gravide li se accentuează mustăţile. Am ieşit cam din toate hainele şi îmbrac haine de-a lui P. Mai pe scurt, moartea pasiunii, ca-n perioada lui Ceauşescu, când era vorba de lenjeria intimă. P mă ajută să-mi îmbrac ciorapii, ştrampii şi mi-a pus în antreu un scaun ca să-mi încalţ cizmele pe aşezate. Degeţica se dă în vânt după Vivaldi. O conectez la youtube înainte de somn, vreun sfert de oră ca să danseze vivaldian, cum îi place, ca să o obosesc într-un cuvânt - suport eu puţin - în schimb ştiu că după aceasta, vom adormi amândouă liniştite. Ea - în poziţia ei yoga preferată: cu căpuşorul în jos, pe vezica mea urinară ca pe-o pernuţă şi cu tălpiţele sprijinindu-mi-le în stomac.

2 comentarii:

  1. Partea bună e că toate mofturile tale şi capriciile de acum le poţi pune pe seama stării şi chiar a copilului. Profită!
    Dar după asta - ni-ni! Niciun moft!

    Avicena

    RăspundețiȘtergere
  2. Într-adevăr nu-mi mai aparţin.

    RăspundețiȘtergere