Îi recunoști după expresia feței, a aerului pe care-l emană. Mai ales pe cei din Europa de Est. Facem cu P mici competiții să-i descoperim în mulțime. "Îs ruși!" Traversăm strada, îi ajungem discret din urmă, ne dăm mai pe lângă ei, într-adevăr vorbesc rusa. 1/0 în favoarea mea. "Niște moldoveni! Lucrează probabil în construcții", presupune el deschizând geamul. "Băi, esti vriun internet în mahala asta!?" "Hoți de buzunare, români...", mi-o ia pe dinainte facându-mi semn către niște tipi din celălalt capăt de metrou. Ne îndreptăm înspre ei și ne oprim la o distanță acceptabilă ca să-i auzim cum se ceartă că nu pot împărți banii pe care tocmai i-au șterpelit de la niște bieți parizieni sau "oaspeți ai capitalei". Dar să nu credeți că conaționalii noștri pot fi întâlniți doar prin subteranele metroului sau pe sub podurile Senei. "Un profesor universitar la Paris, moldovean!", cu care mă plimb de mână pe străzile înguste din Cartierul Latin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu