lumea (din capul) ei

V îşi desenează o fiinţă pe foaie, cu o înfăţişare între extraterestru şi mumie, sau poate e un om al viitorului, şi i se adresează: „Bună diua! Te fati?” 

În pădure. Mă roagă să-i găsesc "un băţ mare ca tata". 

"Uite ce copaci frumoşi, Voichiţa!"

"Ti mama e fumoasă." 

În mintea ei, rolurile sunt deja distribuite: mama e frumoasă, iar tata e puternic. 

În timp ce stau pe vine lângă ea în veceu, să o ţin să nu cadă, mă mângâie pe faţă: "cumpa mea mamă..." Habar n-am de ce anume în veceu găseşte de cuviinţă să se comporte cu mine de o duioşie aparte. Probabil zăbava satisfacerii unor necesităţi fiziologice. Mirosurile devin tot mai tari, iar eu tot mai "scumpă". 

În toate cărţile din biblioteca mea şi a lui P, este scris: "ma-ma, ta-ta şi co-pi-lul". Doamne fereşte să o contrazici.

"Ce-ai visat?"

"O mamă. O mamă fumoasă."

În povestea "Capra cu trei iezi", în variantă modernă, capra s-a dus la "gămăin" (magazin) să cumpere iezilor "bomboane şi ciocolate".