10 mai 2010

Despre suferinţă

Caracterele care se lasă înfrânte de fleacuri sunt cele mai apte să primească marile lovituri. Trăiesc în atmosfera de tragedie mult mai uşor decât cei energici. Şi-au cheltuit repede rezerva lor de suferinţă şi merg mai departe. A te obişnui să consideri orice zgârietură un necaz, îţi dă tărie când te loveşte o mare şi adevărată nenorocire.

Când se întâmplă o nenorocire:
„optimismul înflăcărat” suferă cumplit,
„cel căruia lucrurile-i merg prost” suferă aşa şi aşa,
„pesimismul total” se bucură pentru că a avut dreptate.

Pentru a nu suferi trebuie să te convingi că totul e suferinţă. Pentru a nu suferi trebuie să suferi. Adică: trebuie să accepţi suferinţa. Dar „a accepta suferinţa” înseamnă „a cunoaşte o alchimie prin care noroiul să se prefacă în aur”.

Cesare Pavese, Meseria de a trăi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu