T cel adevărat

T este prost ca un dop de plută zice
dacă tai (cu acurateţe!) doar secvenţele plăcute
ale vieţii apoi le alături
(că nu pot să nu se alăture)
poţi să lipeşti ca un puzzle
până ţi se adună de-o viaţă normală
sau cum ai vrea tu să ţi se fi întâmplat
şi mai zice că prostia lumii (de la Erasmus încoace)
pe mulţi deştepţi a inspirat multe cărţi deştepte a născut
pentru cei care n-au înţeles T e o fiinţă proteică
un istm îngust care leagă două continente rătăcite
iar alteori e o pălărie cu boruri late
care nu te apără de ploaie (de ce ar face-o?)
ci doar de găinaţul celor care cred că zboară
T mai zice eu cred că Tu ai născocit
un personaj extraordinar eu doar încerc
uneori să-i joc rolul
T este doar o parte din T
zice eu nu mă despart niciodată
în schimb mă împart fără rest
glumeşte desigur
T cel adevărat este de necuprins
de neînchipuit