19 octombrie 2010

cu adevărat, contează finalul acestui text

P a uitat verigheta acasă. Şi-a dat seama ajuns la universitate. S-a întors înapoi după ea. E atât de nefiresc să mă prezinte "soţia mea" sau eu să-l... "soţul meu". Acum, în Turcia, înota ca sălbaticul, cu degetele strânse în pumn, să nu piardă inelul. Naşa devine parcă unsă cu miere când îi spun "năşica". P zice: "Am atâta păr sur în cap că ştiu eu unde să ling să placă" "Se vede, stai liniştit."
..................................
"Nu mănânc nimic, dar mă umflu." Nu ştiu dacă a mai mers la medic. Nu ştiu ce are. Nu ştiu dacă îndeosebi mai are ceva. Poate doar amintirile. Nu ştiu dacă mai trăieşte. Pur şi simplu mi-am amintit.
...................................
P s-a grăbit să-mi strângă chiloţii tare de tot în pumni, să-şi îndese nasul în ei, să ispire profund... ca mai apoi să-i lase dezamăgit: "Sunt noi. Încă nu s-au îmbibat de parfumul corpului tău." Data viitoare când pleacă câteva zile îi dau la pachet, alături de talismanul care-i poartă noroc şi fularul protector, şi o piesă din lenjeria de corp.
....................................
Tare aş vrea să nu mă sune. Întâmplător a fost să fiu martor la scena aia. O doamnă masivă, după ce a scuipat şoferul când a coborât, a mai tras şi două picioarele în farul microbuzului sfărmându-l. Şoferul - după ea. O apucă de niţe. Culmea a fost când doamna i-a dat cu tortul în cap. Copilul ei, de vreo 8 ani, alături de ea, n-avea nicio reacţie. Am crezut că e semidebil, dar el de fapt se simţea ca după un zid, protejat. Şoferul m-a rugat mult de tot să-i dau nr. de tel. şi, la necesitate, să merg să depun mărturie ce şi cum au văzut ochii mei, au auzit urechile mele.
.....................................
Când Ro a rămas însărcinată, ta a avut un vis prevestitor. Azi l-am telefonat şi-l întreb ce a visat că am o veste bună. Nu, nu sunt însărcinată. Ceva mai mult. Îmi apare o carte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu