Ce neruşinată sunt, vai! Toate blogurile scriu despre. D(o)ar eu tac. Îmi permit luxul să mă scobesc sub unghii şi să evit acest obiect-subiect, să nu-l fac... obiect-subiect de atenţie, de discuţii.
Mi-a luat ceva timp pân-am înţeles de ce poziţia lui preferată pentru cititul cărţilor e să stea întins pe burtă, jos pe covor. Ca să-mi urmărească, prin despărţitura biroului, pulpele dezgolite de marginea rochiei.
Superbă poza!
RăspundețiȘtergereŞi spionajul, romantic-reflexiv.
:)
mf
mulţumesc! la o adică, şi blogul ar putea fi considerat o "fisură" a ceea ce ni se întâmplă. o fisură prin care ne urmărim unii pe alţii.
RăspundețiȘtergere