Voiam să postez în ordine cronologică ce şi cum mi s-a întâmplat, dar n-am atâta răbdare. Scurt de tot, Praga, "oraşul celor o mie de turnuri", panoramică. Atâtea scări... câte nu am urcat în 25 de ani luaţi la un loc. Picioarele mele au văzut atâta Pragă încât numai bătăturile de pe tălpi pot ţine de dovadă.
Vedere din turnul din capătul Podului Carol (Karluv Most).
Vederi din turnul construit în 1400, pe care e suspendat ceasul astronomic. Până în 1700, ceasul astronomic a fost unica sursă de informare a cehilor cu privire la timp, cât şi la poziţia soarelui şi a lunii, şi a semnelor zodiacale. În prima seară în Praga, era 5 decembrie, sfântul Nicolae, am alergat cu T şi cu P prin zăpadă ca prin nisip, foarte anevoios, să ajungem la ora 21 fix, eram prin preajmă, mâncasem castane şi băusem vin fiert, să vedem cum se mişcă figurinele de pe turn (din oră-n oră), cum ies trompetişti să ne salute din vârful turnului, iar lumea, adunată jos, ca la concert se bucură şi-i aclamă. O frenezie! Prima imagine, în miniatură, un fragment din iarmarocul de Crăciun.
Turnul Petřín. O versiune miniaturală a Turnului Eiffel. 200 de metri cu telefericul. 299 de trepte. Sus de tot, simţi cum se clătină şi dacă îl ai pe P alături acesta te asigură că e un semn bun. Deci, nu e rigid iar şansele să se frângă cum îţi imaginezi că s-ar putea, sunt doar în imaginaţia ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu