nu fără mirare

- În toată literatura spaniolă nu exista nici un text erotic până în a doua jumătate a secolului XX.
- Spaniolii au totuși cea mai teribilă blasfemie din lume, pe care nu cutez s-o reproduc aici. J.C.-C., U.E.

În Franța, de la Fedra lui Racine până la romantism - un interval de o sută douăzeci-o sută treizeci de ani - nu s-a mai scris nici un singur poem. Desigur, versificatorii au produs și publicat mii de versuri, poate milioane, dar nici un francez n-ar putea cita măcar unul din acele poeme. Îi voi numi pe Florian, pe abatele Dellile, pe Jean-Baptiste Rousseau, dar cine i-a citit și, mai ales, cine i-ar mai putea citi acum? Cine mai poate citi tragediile lui Voltaire, atât de lăudate la vremea lor și care azi sunt ilizibile? Acei „poeți”, poeți închipuiți se mărgineau să aplice regulile veacului precedent, decretate de Boileau. Niciodată nu s-au scris mai multe versuri - și mai puține poeme. Nici măcar unul, într-un secol și mai bine. Când te mărginești să aplici niște reguli, orice surpriză, orice strălucire, orice inspirație se risipește. J.C.-C.

S-a spus că India a inventat erotismul, fie și numai pentru că are cel mai vechi manual de sexualitate cunoscut, Kama-Sutra. Dar, după acele vremuri aparent voluptoase, India n-a încetat să evolueze spre un puritanism din ce în ce mai strict. J.C.-C.

În locuința principală și în cele secundare am cincizeci de mii de cărți. E vorba însă de cărți moderne. Colecția mea de cărți rare totalizează o mie două sute de titluri. (...) Colecționez lucrări în care nu cred, deci este o imagine a mea (biblioteca), dar pe dos. Sau poate este o imagine a mea ca spirit contradictoriu. (...) O colecție de cărți este un act solitar, și rar găsești oameni care îți pot împărtăși pasiunea. Dacă ai o colecție de tablouri frumoase, oamenii vor veni să le admire. Dar nu vei găsi niciodată un ins pe care să-l intereseze cu adevărat colecția ta de cărți vechi. Nimeni nu înțelege de ce acorzi atâta importanță unei cărțulii deloc atrăgătoare, și de ce ți-au trebuit atâția ani ca s-o găsești. (...) Am spus, este un viciu solitar. Din motive misterioase, atașamentul pe care-l poți avea pentru o carte nu e legat în nici un fel de valoarea ei. Am cărți fără mare valoare comercială, dar la care țin foarte mult. U.E.

Mi-a fost și mie spartă casa odată. Hoții au luat televizorul, un aparat de radio și alte fleacuri, dar nici măcar o singură carte. Au furat de vreo zece mii de euro; dacă luau o singură carte plecau cu o sumă de cinci sau de zece ori mai mare. Ignoranța lor e șansa noastră. J.C.-C.

Nu sperați că veți scăpa de cărți, Jean-Claude Carriere, Umberto Eco