31 mai 2011

amintiri cu bunu

Azi e ziua internațională a blondelor. Am aflat de la protv. „Tare-i deșteaptă cutia asta”, îmi spunea bunelul despre radioul lui stră-stră-vechi care a fost, practic, unica lui sursă de informare (cu excepția ziarelor comuniste pe care i le aduceau cu regularitate neobosiții mesageri ai PC). Acum zece ani, în ziua în care trupul îi cedase definitiv și intrase în agonie, rudele au chemat preotul din sat să-i facă Sfântul Maslu - un fel de ritual pentru ușurarea suferințelor trupești și iertarea păcatelor. Pe masă era o farfurie cu făină și trei lumânări aprinse înfipte în pulberea aia alb-gălbuie; o cană cu ulei; o pâine mare coaptă în cuptorul casei; ochelarii lui bunu cu doar o jumătate din lentila dreaptă și o treime din cea stângă - bucăți de lentile prinse de jur împrejur cu un lipici izolator albastru care să le țină fixate de rama din masă plastică a ochelarilor; și cutia aia deșteaptă dar, din păcate, ieșită și ea din funcțiune nu cu mult timp înainte ca sufletul posesorului cutiei să iasă din trup. Am visat odată masa asta și pe suprafața ei erau dispuse cu aceeași precizie a locului exact aceste lucruri și ma spunea că sufletul lui bunu în modul acesta cere să dăm ceva de pomană și în următoarea sâmbătă a chemat niște vecine și le-a dat câte un colac cu o lumânare aprinsă, cu un ștergar și cu o farfurie cu dulciuri. După ce și-a cerut iertare de la L și L de la bunu, de la N, de la V, de la mine și ta mi-a făcut semn să-mi cer și eu iertare (cu toate că nu știam pentru ce, dar am înțeles că așa trebuie), bunu și-a cerut iertare și de la ta și ta de la el și după ce ne cerusem iertare fiecare unul de la altul și eram iertați între noi, eram cumva în expectativa ca bunu să spună ce mai are de spus în semn de rămas bun, eventual să exprime vreo dorință, să spună orice... Bunu a tușit înfundat de câteva ori și la întrebat pe ta, cu vocea aproape stinsă, dacă... l-au mai prins americanii pe bin Laden, că de când i s-a stricat cutia... Aceasta era întrebarea lui existențială pe patul de moarte. Dar ziarele comuniste, vraf într-un colț de wc din fundul grădinii, nu scriau nimic despre. În paginile lor - atâta Moldovă „gură de rai”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu