26 octombrie 2011

de dragul Degețicăi

Face tumbe ca să ne amuze. Aruncă farfuria cu salată și o prinde din cădere. Se preschimbă în câteva clipe în leul fioros și flămând, apoi în cățelușul zburdalnic și nevinovat. Născocește un alt capitol al poveștii despre tăticul pe..., ba nu, nu pe..., ci cu cal alb-năzdrăvan. Printre altele, aceasta e povestea preferată a Degețicăi. Ne dăm seama după reacțiile pe care le are. Și ca să ne prelungească plăcerea, P o face pe Șeherezada: luuuungă, luuuuungă (povestea!), trecând-o dintr-o seară în alta. Cu noi complicații și evoluții neașteptate ale personajelor. Dacă vezi că vreunei femei îi vine jalea din senin, zice, n-o întreba ce s-a întâmplat, pentru că nici ea nu știe, ci interesează-te de câte luni e însărcinată și spune-i o poveste... Nu contează să fie lungă. Tehnica și modalitatea în care o vei face contează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu