Am început să nu mai încăpem una de alta. Îmi masează, îmi palpează organele interne, boxează în ele, iar când îşi schimbă poziţia am o burtă ca valurile mării. Mă trezeşte la 6 dimineaţa şi mă ghionteşte să mă scol să o duc la plimbare în pădure. O rog cu binişoru' să mai rabde un pic, că mi se lipesc pleoapele de somn, dar nu cedează în insistenţă. Tare i-aş mai da-o lui P oleacă, să o mai ţină şi el câteva zile. De la o vreme am început să scot nişte sunete foarte ciudate, stridente, de pasăre: ceva între sughiţ şi eructaţie. Medicul zice că e din cauza diafragmei care se relaxează. Ceva cu ce P s-a acomodat şi a învăţat să imite foarte bine. Ca să-mi ţină companie. Ca un adevărat păsăroi. Suntem adevărate avis rara. Mai ales în anturajul pădurii. Vecinii cu siguranţă cred că suntem crescători de păsări. Blocul ăsta parcă-i făcut din carton. Am cumpărat un brad cu tot cu rădăcini. Pentru Degeţica. După Revelion îl vom sădi la vilă, în cinstea ei, să crească amândoi odată. Abia aşteptăm să facem cunoştinţă cu ea. Iar ei, să-i arătăm bradul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu