facerea

Am făcut-o din nimic.

La început era invizibilă. D(o)ar noi ştiam că există - în gândurile noastre, şi ne bucuram de ea ca de orice lucru încă nefăcut. Unul care preexistă formei, de aceea - desăvârşit. Şi am zis: "Să fie!" Şi a fost. Şi a început o altă numărătoare. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâia.

Apoi a apărut aievea... un punct. Care ne-a trecut de partea ailaltă - în rândul viitorilor tătici şi mămici. Şi am văzut că este bine. Mai ales pentru că era încă o taină şi nimeni nu venea să ne dea sfaturi cum să o creştem şi medicii nu mă plictiseau cu tot felul de analize şi investigaţii. Şi nu că ne-am fi temut, dar nu aveam nevoie de gândurile intruzive ale altora. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

Şi am zis: "Să se arate!" Şi a fost aşa. În scurt timp, a crescut până la dimensiunile degetului meu cel mic. Şi am numit-o Degeţica. Şi am mers să o vedem. Ba mai mult, am început să o simt. Era ca o senzaţie de fluturi - diafană, aeriană. Luam mâna lui P şi o puneam acolo unde ştiam că mişună şi ne licăreau ochii. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

Şi apoi am zis: "Să se vadă! Ca să lumineze." Şi a fost aşa. Şi am văzut că este bine. Faptul că nu o mai puteam ascunde de ochii lumii, ne dezlega odată pentru totdeauna de această taină. Lumea a început să ne felicite, iar noi ne simţeam cu adevărat semizei. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Şi suprafaţa sferică a acestei perfecţiuni s-a extins în continuare. Şi se vedea că este vie - mai vie decât viul - cu ochiul liber, de la distanţă - "un relief în mişcare". Degeţica crescuse cât o jumătate de braţ. Asculta şi reacţiona la sunetele care se propagau până la ea şi avea vise şi avea orele ei de dans, de yoga etc., independentă de cei care au creat-o. Şi am văzut că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

Şi nu mai încăpea în spaţiul acela primordial-paradiziac. Lovea tot mai tare cu picioruşele. Voia să iasă! Şi am zis: "Să stăpâneşti peştii mărilor, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" pentru că toate au fost plăsmuite şi există pentru tine. Şi am privit încă o dată toate câte le făcusem şi iată că erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Şi eram nerăbdători să o vedem. Şi am sfârşit lucrarea pe care am făcut-o şi în ziua a şaptea ne-am odihnit de toate lucrurile şi le-am binecuvântat pe toate câte le-am pus în rânduială. Căci am zis: "Să se nască!" Şi s-a născut.

În afară de lumea văzută am mai făcut o lume nevăzută, lumea duhurilor nenumărate, care se numesc îngeri. Lumea aceasta nevăzută a fost făcută înaintea celei văzute, ca să o vegheze şi să o protejeze pe aceasta din urmă.

p.s.: textul de mai sus e o ficţiune (mă văd nevoită să adaug această precizare după comentariile plasate)