evidenţe

P are rezerve că V ştie cu siguranţă cine este el. Se îndepărtează de ea la doi paşi şi întreabă Unde-i tata. Fata îl priveşte fix şi zâmbeşte. Apoi se dă după un colţ şi zice să o întreb eu. V îşi îndreaptă ochii înspre el. Mai face ce mai face şi iar Unde-i tata? Iată eu n-am nicio îndoială că sunt mama ei.

A avut o perioadă când îl confunda. Unde-i tata? şi ea ridica mâna înspre tavan, către becul arzând. Voichiţa, sunt două lucruri total diferite! Absolut contrarii, mă completa cu ironie P. Îl vedeam cum umblă plin de mândreţe prin apartament că este asemuit cu însăşi lumina. Iar copiii nu mint.