un bărbat (5)

Există un bărbat. Mă iubeşte. Chiar dacă nu mi-a spus-o decât o dată sau de două ori. Demult. Şi l-am crezut fără să-i cer dovezi. Poate de atunci s-o fi răzgândit şi nu mă mai. În orice caz nu mi-a spus. Deci, mă iubeşte. Încă mă. Nu, nu se duce la băut cu prietenii, dar are perioade când stă numai pe facebook şi moldova people. Că-mi vine să iau un băţ şi să-l cobor pe pământ. Că mai are soţie, copil. Taie câteva felii de ceapă pentru salată şi se duce grăbit la computer. Să scrie un comentariu pe fb. Răzuieşte un morcov şi-şi amiteşte că mai are de dat o replică şi iar se aşază în faţa computerului. Mănâncă, dar e absent. Vorbesc, dar nu mă aude. Trăim în acelaşi apartament şi în acelaşi timp nu sunt sigură de asta. Numai când îmi vede buzele muşcate până la sânge parcă redevine al casei. Folosesc şi eu această armă cu care să-l impresionez. Mă sperie că mi se vor inflama ca la africane. Buzele. Ce-ţi pasă ţie. Şi acest bărbat închide computerul. Aproape un happy end.