Salonul Internaţional de Carte. Biblioteca Naţională. Habar de grijă. Ţipă şi vorbeşte cât de tare vrea. Se aşază unde şi când îi vine. Râde zgomotos. Cântă şi exclamă fără să-i pese de cei din jur. Poate să se apropie de oameni să-i apuce de genţi, de pantaloni. Îmi îmbrăţişează picioarele, trece printre ele, se întinde pe jos. Aleargă pe la standuri şi apucă ce cărţi îi sar în ochi. Tace cât vrea. Şi dacă nu vrea să vorbească, nu vrea. Se înfurie când nu-i dau ce doreşte. Lângă ea îmi dau seama ce încuiată sunt.