Am dus-o în acest weekend la vilă la bunici. În apartament - linişte întinsă, ţiuitoare în urechi. Lucrurile stau imobile la locul lor. Mă învârt dintr-o parte în alta şi nu-mi găsesc locul. Revin la jurnalul lui M. Sebastian. P mă vede şi dă aprobator din cap, Citeşti poezie. Aha. P i-a citit jurnalul dintr-o respiraţie, cum ar citi un roman. Nu am putut să citesc niciodată jurnalele scriitorilor dintr-o bucată. Mă pierd în ritmurile şi toanele zilelor. În zori, mergem la pădure să facem respiraţii. Ca în vremurile de altădată când trăiam din toate în exces ca nişte nemuritori. El îmi arată locurile mai dosite de unde îmi aduce toporaşi în ultimele dimineţi. Îl întreb dacă mă mai iubeşte. De când a apărut V nu mi-a mai spus-o.