17 noiembrie 2013

Dintre toate cărţile noastre, V are una preferată - Россия. ХХ век. E un tom gros, fără desene. Îl caută de printre celelalte, îl recunoaşte după cotor. Se aşază în poziţia lotusului lângă raftul cu pricina şi răsfoieşte, răsfoieşte, răsfoieşte în tăcere. Priveşte îndelung paginile de parcă ar citi. Analizează imaginea de pe copertă înfăţişând o poză veche de familie cu străbunei, bunei, părinţi nepoţi, strănepoţi, aşezaţi clasic în câteva rânduri: cei mai în vârstă în spate, copiii în faţă, în poalele lor sau ţinându-se unii pe alţii în braţe. Par a fi fericiţi, în simplitatea şi modestia lor. Bănuiesc că din cauza acestei fericiri, cu picioarele desculţi, într-un spaţiu rural, cartea îi e atât de apropiată. De câteva ori i-am schimbat locul. Am pus-o pe alte rafturi, printre alte cărţi. A găsit-o cu uşurinţă. E o legătură de durată. Un fel de punct de sprijin în imaginea unei fericiri pe care nu i-au putut-o oferi mai convingător până acum jucăriile. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu