24 ianuarie 2018



 K se apropie pe neașteptate, mă cuprinde și mă mângâie pe spate așa cum obișnuiesc să o mângâi eu. Și eu te iubesc mult. Te iubesc până la soare, până la stele, îi zic. Vrea și ea să mă impresioneze cât de mult ține la mine: Daʼ eu, daʼ eu te iubec până ia..., până ia pămâit! V din camera ei o aude (deși eram sigură că e absorbită de desenat) și intervine pe un ton a-toate-știutor: Până la pământ e zero. Iar zero-i nimic, Kira! Dacă vrei, spune-i mai bine c-o iubești cel mai mult de pe toate globurile pământești. P se uită la noi cum stăm îmbrățișate jos în ușa veceului – acolo unde ne-a prins dragostea – și îi simt privirea cu mii de ace. Las fetele și mă retrag lângă el în bibliotecă. Îmi trec mâna prin părul lui cărunt și-mi lipesc sânii de fața lui. Și deodată văd cum i se topește toată dârzenia. Este și el doar un pui de pisică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu