K se apropie
pe neașteptate, mă cuprinde și mă mângâie pe spate așa cum obișnuiesc să o
mângâi eu. Și eu te iubesc mult. Te iubesc până la soare, până la stele, îi
zic. Vrea și ea să mă impresioneze cât de mult ține la mine: Daʼ eu, daʼ eu te
iubec până ia..., până ia pămâit! V din camera ei o aude (deși eram sigură că e
absorbită de desenat) și intervine pe un ton a-toate-știutor: Până la pământ e
zero. Iar zero-i nimic, Kira! Dacă vrei, spune-i mai bine c-o iubești cel mai
mult de pe toate globurile pământești. P se uită la noi cum stăm îmbrățișate jos
în ușa veceului – acolo unde ne-a prins dragostea – și îi simt privirea cu mii
de ace. Las fetele și mă retrag lângă el în bibliotecă. Îmi trec mâna prin
părul lui cărunt și-mi lipesc sânii de fața lui. Și deodată văd cum i se
topește toată dârzenia. Este și el doar un pui de pisică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu