Inflatie si... insolatie de poezie si frumuseturi. Sorry, dar la solicitare - din nou, Alecsandri, ca cel mai potrivit (pentru moment):
Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineaţă o tainică-armonie. Sunt zâne ce se scaldă în fragedele ziori? Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.
Verginile în apă intrat-au cu sfială, Ş-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală, Şoptind, privind în undă albastrul cer senin, Umplând cu flori de nufăr cămeşa de la sân.
O rază aurie prin stuhul des pătrunde Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde Comori de tinereţe, comori de fericiri, Încântătoare forme de albe năluciri.
Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide. O mândră copiliţă apare, iese, râde Şi lunecă... Deodată, rotunzi şi albiori, Apar la foc de soare doi nuferi plutitori.
Exista si reactii mai recente la mirosul nuferilor. Iata un text al mai tinerei Mariana Ghicioi, nu o cunosc dar textul are ceva din prospetimea timpului mai recent:
La început, din bolta oglindită În unda liniştită şi albastră, Au supt, înfioraţi, neprihănită Şi dulce-dulce,-o gură de colastră.
Apoi, în mâluri şi-au trimis rizomii, Spre a desăvârşi minunăţia Candorii lor. I-au păcălit pe gnomii Ce-adâncului îi străjuiau magia…
Acum, pe palme verzi şi plutitoare, Stau flori şi în lumină se desfată, Iar nimfe nevăzute şi uşoare Vin să se scalde-n albul fără pată
Şi seara, când se mută luna-n ape, Cu-alaiul ei de stele lucitoare, Ei, nuferii, se strâng cu toţi aproape Şi-adorm, visând că-n zori vor naşte-un soare.
Inflatie si... insolatie de poezie si frumuseturi. Sorry, dar la solicitare - din nou, Alecsandri, ca cel mai potrivit (pentru moment):
RăspundețiȘtergerePrin trestia din baltă ce-n aer se mlădie
Răsună-n dimineaţă o tainică-armonie.
Sunt zâne ce se scaldă în fragedele ziori?
Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.
Verginile în apă intrat-au cu sfială,
Ş-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală,
Şoptind, privind în undă albastrul cer senin,
Umplând cu flori de nufăr cămeşa de la sân.
O rază aurie prin stuhul des pătrunde
Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde
Comori de tinereţe, comori de fericiri,
Încântătoare forme de albe năluciri.
Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide.
O mândră copiliţă apare, iese, râde
Şi lunecă... Deodată, rotunzi şi albiori,
Apar la foc de soare doi nuferi plutitori.
Flori de nufar
Parca i scrisa in Delta, poezia, zau! Mi s-a lipit direct de suflet... spre mirarea tuturor, probabil, si a mea pe langa ei.
RăspundețiȘtergereab
Exista si reactii mai recente la mirosul nuferilor. Iata un text al mai tinerei Mariana Ghicioi, nu o cunosc dar textul are ceva din prospetimea timpului mai recent:
RăspundețiȘtergereLa început, din bolta oglindită
În unda liniştită şi albastră,
Au supt, înfioraţi, neprihănită
Şi dulce-dulce,-o gură de colastră.
Apoi, în mâluri şi-au trimis rizomii,
Spre a desăvârşi minunăţia
Candorii lor. I-au păcălit pe gnomii
Ce-adâncului îi străjuiau magia…
Acum, pe palme verzi şi plutitoare,
Stau flori şi în lumină se desfată,
Iar nimfe nevăzute şi uşoare
Vin să se scalde-n albul fără pată
Şi seara, când se mută luna-n ape,
Cu-alaiul ei de stele lucitoare,
Ei, nuferii, se strâng cu toţi aproape
Şi-adorm, visând că-n zori vor naşte-un soare.
Cititor de DiaBloguri
Nici eu nu cunosc autoarea, dar textul e decupat din decorul Deltei...
RăspundețiȘtergerea