ce chinuitor te întâlnesc în somn
nu ştiu dacă ni s-a întâmplat vreodată
te-am urmat pe celălalt trotuar
să nu te stingheresc sau de frică să n-o iei la fugă
şi de fiecare dată
când îmi strecuram braţele şerpoase printre autoturisme
sau pur şi simplu
mi le întindeam cu repeziciune pe deasupra
capetelor trecătorilor
să te înşfăc de umeri
să te opresc naibii locului!
şi să te ajung
deveneai invizibil
că te-aş fi împlântat ca pe-un copac acolo-n asfalt
în mijlocul drumului să crească pădure
să ne ascundem trupurile dragostea
în cele din urmă
m-am înecat într-o cantitate imensă de apă
care mi-a luat văzul cu tot cu rădăcini
apoi m-am trezit şi m-am gândit că am urinat în pat
ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată
dar eram complet uscată
Visul (starea lui clasica) asta e: cineva fuge si nu-l poti ajunge (blestematul!) sau, varianta alternativa, cineva te fugareste ori fugi de o primejdie si... nu poti fugi!
RăspundețiȘtergereEi, dar viata, blestemata, chiar intruchipeaza visul: alergi dupa potlogarul respectiv si... NIKA. Iti vine sa-l gatui, sa-l pisezi bucatele, SA-L ARZI si sa imprastii SCRUMUL prin toate locurile (injurate) care iti amintesc de el...
Ca exercitiu de exorcizare.
Da, si sa nu uiti sa te urinezi pe scrumul acela. Macar in vis.
Bau de Laire