6 august 2010

sinucidere amânată

Ce-ai crede dacă m-aş sinucide? Nimic original în gestul tău! Mare eroism! Tu mai bine încearcă şi trăieşte! Asta-i mai complicat, dar de... singură viaţa îţi oferă atâtea şanse să pleci că... Pur şi simplu sunt într-o stare în care mi-e simplu s-o fac. Las' că ai când, mai amână, te rog, avem încă atâtea nebunii de făcut! 13.19

6 comentarii:

  1. chiar e o tema serioasa de reflectie, mi-a adus aminte de o secventa din valsul lui kundera, toti ar trebui sa primim o pastila (otrava) ca sa fim stapani pe destinul nostru...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nașterea și moartea să le lăsăm pe seama lui Dumnezeu! În intervalul dintre acestea avem liberul arbitru...

    RăspundețiȘtergere
  3. talex, lucrurile mi se par mai simple. e suficient să închizi UŞA! şi să rămână toate câte îşi doreşti (care te împiedică să fii "stăpân pe destinul tău") de partea ailaltă.

    vladimir, ce formulă exactă, "cuminte", ireproşabilă!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aurelia, "cuminte" e poate pentru mine și tine, iar pentru omul contemporanul doar cuvântul Dumnezeu este un scandal, o sfidare, o impretinență de neiertat. Și atunci, cum lași totul pe seama acestei instanțe???

    RăspundețiȘtergere
  5. Las pe seama acestei instanţe ce-mi convine. Până la urmă fiecare îşi "inventează" propriile sofisme morale, ideologii, discursuri despre această instanţă, necesară în definitiv.

    RăspundețiȘtergere
  6. Obligatorie oricărei ființe raționale!

    RăspundețiȘtergere