27 septembrie 2010

la început

Să vă spun cum a fost de fapt: în dupa-amiaza în care am reînceput jurnalul pe blog, P credea că am băut ceva alcool. De fapt băusem două cafele. Habar n-am de ce. Nu-mi place. Eram extaziată. În drum spre casă ne jucam "de-a străinii". Apoi am început să scot limba afară prin colţul drept al buzelor să-l provoc şi P încerca să mi-o prindă cu dinţii, să mi-o muşte. Într-o veselie tot drumul. Lui P, faptul de a bea două cafele deodată i se părea la fel de straniu ca atunci când am fiert la prânz 9 ouă. La vilă, tata lui ne întâlni cu un Chopin... liric de tot. Urmă un fel de test bliţ "ghiceşte melodia": săltăreţul şi jovialul Vivaldi, armonicul Mozart, divinul şi tragicul Bach etc. O seară... clasică. Din câte-mi amintesc cinasem mămăligă.

2 comentarii:

  1. :) e bine ce faci. candva ar putea fi chiar proza, sunt detalii misto pe care le poti prelua, cum ar fi exemplul ori comparatia celor 2 cafele cu firberea atator oua. feluri ciudate de atrai. sunt atatea momente in viata demne de retinut, cit sa le vada si altii... mai trec, fireste.

    RăspundețiȘtergere
  2. exerciţiul scrisului - ăsta e avantajul blogului. dacă vorbim de ciudăţenii atunci preferabil ar fi să scriu despre alţii, că dintr-o parte se vede mai bine. atâta viaţă ar putea trece neobservată, dacă nu o fixăm, nu o priponim într-un fişier, pe o pagină de blog, sau de urechile altora povestind-o.

    a

    RăspundețiȘtergere