confesiuni

De trei ori a fost să mă simt inutilă în viaţa ei. Prima dată s-a întâmplat când avea un an şi a refuzat să mai sugă piept. Mi-am zis: Gata, fiica mea nu mai are nevoie de mine. Am avut o lungă depresie. A doua oară s-a întâmplat în clasa întâi. Când a început să citească. Am izbucnit în plâns când am auzit-o prima dată. Nu mai avea nevoie de mine să-i citesc poezii şi poveşti. Se descurca singură. Şi de această dată mi-am zis: Gata, am pierdut-o pentru totdeauna! Şi acum, când se căsătoreşte mi se rupe inima. Fiica mea chiar nu mai are nevoie de mine.