azi

- Care sunt cei mai frumoşi 10 ani din viaţa unei femei?

- Între 25 şi 26.

Dacă aş trăi în Franţa, azi aş intra în ultimul an de tinereţe, 26 considerându-se limita de vârstă a tinereţii.

Mama a mers, însărcinată fiind cu mine, să-şi facă avort. Îşi făcuse programare. Îi venise ziua, rândul. De parcă eu ştiam că vei fi anume tu! Nu erai tu, era alta, altul! S-a întâlnit pe holul spitalului cu o prietenă care o convinsese să renunţe la idee. Întoarsă acasă, mama era supărată că n-a reuşit să-şi facă chiuretaj, tata - supărat crezând că şi-a făcut. Nu şi-au vorbit vreo lună şi ceva... Hazard şi joc de noroc: ceea-ce-ţi-se-întâmplă-i-s-ar-fi-putut-întâmpla-oricui-pur-şi-simplu-s-a-întâmplat-să-fii-TU-îţi-aminteşti-trebuia-să-te-numeşti-violeta-părinţii-te-au-pierdut-pe-drum-când-te-aduceau-acasă-de-la-maternitate-te-ai-cotilit-de-pe-sanie-în-nămeţii-de-zăpadă-iar-ei-şi-au-continuat-drumul-braţ-la-braţ-îndrăgostiţi-trebuia-să-nu-mai-exişti-chiar-atunci-pur-şi-simplu-s-a-întâmplat-să-fii-viaţa-s-a-ţinut-de-tine-ca-o-umbră-ca-un-scai-când-la-o-săptămână-de-zile-un-vecin-ţi-a-dat-un-sâmbure-de-măslină-ce-ţi-a-traversat-intestinele-40-de-ore-timp-în-care-te-umflasei-minge-şi-medicii-nu-ţi-dădeau-nicio-şansă-iar-la-cinci-ani-tocmai-ar-fi-fost-cazul-să-pleci-definitiv-dacă-încă-nu-o-făcusei-din-politeţe-până-atunci-când-ţi-ai-spart-capul-în-liberă-cădere-din-pod-cu-preţul-de-a-vedea-pisica-alăptând-pisicii.

Când am împlinit 20 de ani, am mers să-i dăruiesc acelei prietene a mamei un buchet de lalele. Ieşisem din turbulenta adolescenţă şi priveam la toate lucrurile astea cel puţin cu ironie.

LUMINATUL PRIM-MINISTRU EUROPEAN

http://www.stireazilei.md/c-2167-6440,Filat-interzice-sexul-povestit-celor-mici-

Dacă a adus în discuţie problema doar pentru a descreţi oleacă frunţile celor din Parlament, e-n regulă. O tactică eficientă.

Lansare de carte

Praga... decadentă

Un covoraş din muzeul cu artă decadentă din Praga

Şi-au tras-o, şi-au tras-o. Ridichea!

Voi la ce v-aţi gândit?

În plan mărit, se văd omuleţii... mărunţi, mărunţi

O replică lui Courbet. La "Originea lumii" -

"Originea războiului"

Cronos

Ecaterina?

Dresda mi-a făcut vifor în cap

În secolul al XVIII-lea Dresda a fost reşedinţa regilor dinastiei Saxoniei. Parte din ea este aşezată în lungul râului Elba. În al doilea război mondial a fost bombardată şi distrusă în mare parte. Azi este înscrisă pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

Kurt Vonnegut scrie "celebra carte despre Dresda", Abatorul cinci, după ce este capturat de trupele germane şi supravieţuieşte alături de alţi câţiva prizonieri de război americani în celula unui depozit de carne, cunoscut ca Abatorul cinci. Cartea, alături de altele, a fost interzisă la acea vreme şi mult după. Azi circulă liber, dar cine mai este interesat de ea (dacă nu-i interzisă).

Dresda

ştiu că prezenţa mea "strică" imaginea

(a se face abstraţie de ea)

monumente din Praga

Monumentul lui Kafka. L-am găsit fără să-l caut. În cartierul evreiesc, evident. Lângă cea mai veche sinagogă din Europa (din 1270). În interiorul sinagogii era interzis să se facă foto. Iar asta a fost şi mai tentant pentru mine. Îl rugam pe P să stea în dreapta sau în stânga mea ca... acoperire şi fotografiam în voie.

În curtea Muzeului Kafka. Pe râul Vltavei. În ultima după-amiază rămăsesem cu bani în buzunar atât cât să alegem între vizitarea muzeului sau să cinăm. Nu găseam nici un bancomat prin preajmă. T a stat în ambuteiaj cam până la ora de închidere a muzeului. Conveniserăm că vom merge împreună. Am decodificat acest însemn că nu face să mergem nici noi la muzeu. Ne-am încurajat reciproc, cu P, în această decizie: e un muzeu... comercial, uite cât e biletul de intrare!, ce poţi vedea acolo? un scaun pe care a stat Kafka, două linguri din care-a mâncat, câteva scrisori, eventual manuscrise, măcar de-ar fi casa unde-a locuit, dar aşa..., mai bine-i citim toate cărţile şi jurnalele decât să umblăm după vânt. Mai în scurt, am mers şi-am mâncat - regeşte!

Din curtea galeriei de artă modernă Kampa, de pe râul Vltavei. Nu ştiu cât e de relevant acest detaliu: ideea acestor monumente i-a venit în cap autorului în 1995, dar le-a realizat în 2008. Se numesc: Bebeluşi. Mai mulţi artişti plastici sau sculptori, am remarcat, ratează conceptul lucrării cu titluri neinspirate, insipide.

În curtea muzeului Kampa.




Pe Karluv Most alergam ca o minge de ping pong de la un monument la altul să mă ating de "porţiunea sacră" şi să-mi pun câte o dorinţă. T mergea liniştită alături de P. Mi-a spus că nu are dorinţe. Că a avut una, tot pe acest pod: să intre la psihologie, şi s-a realizat. Sunt un izvor nesecat de dorinţe, cum ar spune P.

Alături de un călugăr budist.

O variantă a naşterii omului nou.

Un monument... sezonier. De pe muntele Petřín.


În mijlocul râului.

Cochetărie. Şi P nu e gelos deloc.

Praga... la înălţime!

Voiam să postez în ordine cronologică ce şi cum mi s-a întâmplat, dar n-am atâta răbdare. Scurt de tot, Praga, "oraşul celor o mie de turnuri", panoramică. Atâtea scări... câte nu am urcat în 25 de ani luaţi la un loc. Picioarele mele au văzut atâta Pragă încât numai bătăturile de pe tălpi pot ţine de dovadă.

Vedere din turnul din capătul Podului Carol (Karluv Most).

Vederi din turnul construit în 1400, pe care e suspendat ceasul astronomic. Până în 1700, ceasul astronomic a fost unica sursă de informare a cehilor cu privire la timp, cât şi la poziţia soarelui şi a lunii, şi a semnelor zodiacale. În prima seară în Praga, era 5 decembrie, sfântul Nicolae, am alergat cu T şi cu P prin zăpadă ca prin nisip, foarte anevoios, să ajungem la ora 21 fix, eram prin preajmă, mâncasem castane şi băusem vin fiert, să vedem cum se mişcă figurinele de pe turn (din oră-n oră), cum ies trompetişti să ne salute din vârful turnului, iar lumea, adunată jos, ca la concert se bucură şi-i aclamă. O frenezie! Prima imagine, în miniatură, un fragment din iarmarocul de Crăciun.

Turnul Petřín. O versiune miniaturală a Turnului Eiffel. 200 de metri cu telefericul. 299 de trepte. Sus de tot, simţi cum se clătină şi dacă îl ai pe P alături acesta te asigură că e un semn bun. Deci, nu e rigid iar şansele să se frângă cum îţi imaginezi că s-ar putea, sunt doar în imaginaţia ta.

periplu

leipzig

dresda

praga