6 martie 2011

departe

4 zile încheiate de când nu ai ieșit din casă. Nu ai sunat pe nimeni. Nu te-a sunat nimeni. Nu ai văzut pe nimeni. Nu te-a văzut nimeni. E și asta un fel de viață. Toată socializarea ta s-a redus la o apropiere de geam. Ai urmărit prin sticla fumurie animația de ființe și vehicule, gradul de înclinare a crengilor copacilor, legănarea firelor de electricitate, zborul a doi hulubi albi, siajele avioanelor, fetele din complexul sportiv de vizavi trăgând de fiare, lumina soarelui care se intensifică până la un punct culminant și apoi treptat se rarefiază și iar... reapare se intensifică etc. Această mișcare în volute și arabescuri, în traiectorii melodioase și zigzagate, frânte și continui (dar) în afara ta. Și în tot timpul ăsta nu ai încetat să plimbi câte o bomboană medicamentoasă prin gură. Să-ți dai vaga senzație că te integrezi cumva în tot cursul ăsta. Ai trăit cum credeai până acum că trăiesc numai pisicile, bătrânii și oamenii singuri.

Lungile observații pe geam vor fi alternate cu... căderi între copertele vreunei cărți. Iar în interiorul acestor lecturi vei alterna Freud, care la un moment dat devine vâscos și indigest, cu câte o carte de beletristică. Când mâna ți s-a întins la „Cartea fericirii” de Nina Berberova, P, care era la spatele tău, ți-a smuls-o fără să reușești să te revolți, întinzându-ți „Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană” de Marina Lewyska. Spiritul tău de observație sherlo-holmesian va deconspira că volumul ăsta i-a fost drag odată lui P dacă l-a luat cu el la mare. Copertele sunt ticsite cu... nisip și pietre colorate minuscule. Deschizi prima pagină. Și de acolo cad deopotrivă firișoarele de nisip, pietricelele și cuvintele: La doi ani după ce a murit mama, tatăl meu s-a îndrăgostit de o ucraineancă blondă, nurlie și divorțată. El avea optzeci și patru de ani, iar ea treizeci și șase. Femeia a explodat în viețile noastre ca o grenadă trandafirie și zulufată, instalându-se în casa și în viața bătrânului cu sânii ei superiori, botticellieni, tulburând apele din adâncuri, aducând la suprafață zațul unor amintiri îngropate și trezind în șuturi fantomele familiei...

3 comentarii:

  1. trebuie să depun ceva mai mult efort ca să citesc, datorită fontului diferit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte util exerciţiul (pentru un scriitor), numai că, având pe de o parte telescopul geamului şi pe de alta - caleidoscopul bibliotecii, asta-i LĂFĂIALĂ CURATĂ, fericire alintată.
    Exerciţiul următor ar fi să faci acelaşi lucru... STÂND ÎNTR-UN PICIOR: să ai o singură carte şi încă una proastă (să vezi câte lucruri interesante îţi oferă o carte proastă: delicii intelectuale, psihologice, logice, psihopatologice...).
    În fine, cel mai complicat exerciţiu - lipsa cărţilor şi a geamului - doar tavanul cu toate variaţiunile lui...
    Numai că nu ţi le doresc atâta timp cât ai cărţi bune şi pofta de ele şi - mai ales - TIMP pentru ele...
    Îmi vine să te mănânc de invidie!

    cititor de cititoare

    RăspundețiȘtergere
  3. În numele experienței literare - TOTUL !

    Mă gândesc la scriitorii care au consumat droguri, la o adică, cu scopul de a explora literar această experiență.

    Mulțumesc de trecere!

    RăspundețiȘtergere