29 martie 2011

Anecdotă

Ce simplu ar fi dacă ţi-ai putea apuca o suferinţă
cu mâna (cu una singură, nu amândouă, căci durerile tale
sunt găunoase, uşoare), şi-ai aşeza-o aici, în faţa ta, pe perete,
şi cu cealaltă mână ai bate un cui, s-o agăţi
- suferinţa este o mască, nu? - s-o atârni pe zidul
camerei tale - şi să o priveşti când ridici capul -
(îţi aminteşti cum ai citit în copilărie
că Luther a aruncat cu o călimară în masca diavolului
care-i apăruse în faţă - iscându-se din perete.
Numai că asta e suferinţa ta - dar la fel de înşelătoare -
suferinţele nu se atârnă de zid). Nu te poţi pune faţă în faţă
cu propria ta durere - poate că e mai bine
aşa - căci, cine ştie, ţi s-ar putea sfărâma
în faţa privirilor, ca o închipuire de fum când o atingi
cu degetele - şi n-ai mai apuca să arunci
călimara în ea - să-ţi rămână după aceea semnul.

Mircea Ivănescu

3 comentarii:

  1. poate ca e mai bine asa, cine stie... (eu tot prefer asa, caci nici nu prinzi de veste cind in locul suferintei vine o bucurie)

    RăspundețiȘtergere