de-ale viețuitoarelor

Știrile de la ora 7. Radio Europa Liberă. Vizita vice-președintelui Biden al SUA e asemeni călătoriei lui Gulliver în țara piticilor. Mâncăm fructe. Se discută presupusele motive ale vizitei. Portocalele ni se asociază ambilor cu revelionul. Revista presei gravitează în jurul tergiversării și neînțelegerilor legate de votarea legii bugetului de stat. Vecinul de vizavi a ieșit la balcon să fumeze și ni se uită în farfurii. Tragem jaluzelele. Prezentatoarea sintetizează clar și ordonează scenariile vehiculate în media scrisă. În legătură cu bugetul. În legătură cu F.

Multe vaci încălțate mai populează pământul, te gândești ajunsă la capătul orașului, într-o încăpere cu una dintre aceste biete viețuitoare. Dai din mână a lehamite și închizi ușa pe cealaltă parte. Încerci să nu te enervezi că ai pierdut timpul transportându-te până acolo, chiar dacă enervatul ți-ar prinde bine pe un frig ca ăsta. E un fel de combustie... necesară.

La C te prinzi într-o atmosferă degajată, cu oameni a căror vecinătate până acum era reglată la costum și cravată. Îți ia ceva timp să te deschei la nasturi, la limbă, să zici și tu ceva. Când e vorba de felicitări, mintea ta se blochează. Barem o banalitate să-ți vină pe limbă. Și atunci rostești expresia comună La mulți ani. Ceea ce te diferențiază în acest caz de ceilalți este tonalitatea. Atât. A, și zâmbetul. Și zâmbetul.

Se fac glume pe seama drumurilor care sunt peticite de zor în ajunul venirii vice-președintelui SUA. Numai drumurile care intră în traseul acestuia.

Întindeți o frază încolo și încoace. Mârâind. La un capăt. La celălalt. Aproape tot ce credeam eu și colegii mei despre sex, dragoste, Dumnezeu, sensul existenței și toate celelalte probleme care ne frământau se afla notat acolo, fără fard, aproape în stare brută. Nu tu ai scris cuvântul sex. L-a scris Eliade. Ai acoperire. Oricum... nu merge. Cuvântul sex alături de cuvântul Dumnezeu este o gravitate. Ba nu, o „gravitate gravă”. Din Eliade nu tre de făcut un idol, ci de... apropiat de un anume spațiu intim al adolescenților. Și ce dacă l-a scris? Reiese oare că tre să-l promovăm? Că tre să stricăm generația tânără? Care e și așa stricată. Până la urmă Eliade a rămas pur și inocent. Aproape tot ce credeam eu și colegii mei despre dragoste, Dumnezeu, sensul existenței și toate celelalte...

S-au spălat rufele. Le văd atârnate, la întoarcere, la geamurile din stradă. Lumina este aprinsă în bibliotecă. Mirosul supei mă întâmpină pe palier.