Vecinul de la 2 îi arunca din când în când câte un colț de pâine. De aceea își făcuse obișnuință să doarmă sub ușa lui. Noi i-am așternut o pagină de ziar și a început să înnopteze sub ușa noastră. Vecinul i-a pus un ziar întreg. Iar se mutase sub ușa lui. În schimb noi am prins a o hrăni cu plăcinte. Vecinul se ia la întrecere - cu resturi de terci și de ou cu jumări. Noi nu ne dăm bătuți - cu colțunași cu carne. El îi pune o cutie de carton. Noi - o ladă. El îi așterne în cutie o cârpă. Noi, în ladă - un prosop. Timpul pe care l-am comprimat aici în câteva fraze a durat de fapt două luni. Pisica și-a schimbat locuințele după calitatea serviciilor oferite. Și în toată această perioadă cât a făcut naveta două etaje în sus, două în jos, burta i-a crescut, i-a crescut. Când a ajuns să nu se mai poată mișca cu aceeași viteză iar burta să îi atingă în mers scările, s-a stabilit definitiv în lada de sub ușa noastră. Atunci i-am pus numele Marchiza! Va naște în câteva zile. Parcă e de la sine înțeles că-i vom fi moașe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu