jocuri

Tata pâine integrală coace,
Țușca zburdă voios!

Tata-i P.
Țușca-s eu. De la rățușca.
Tot mai des ajungem să ne jucăm de-a mama și tata.
Dar când e vorba de pâine, P coace pe-adevărate!

Mirosul pâinii aburinde apare la început discret, ca mai apoi să se transforme într-o prezență aievea. Vei închide ușa bucătăriei, dar peste ceva timp se va strecura prin fisurile lemnului și se va stabili bine-mersi, picior peste picior, în salon. Te vei grăbi să închizi ușile care duc în dormitor, în bibliotecă, în camera copiilor, să-i blochezi accesul cu perne, pături, cearșafuri. Și când te vei crede un adevărat căpitan de corabie capabil să gestioneze un moment de derivă, mirosul tocmai va traversa, încet dar sigur, caraghioasele tale obturații, fortificații. Ți se va înfățișa sub chipul unei ființe fantastice enorme, cu contururi vagi, greu de identificat, care ia în stăpânire întregul apartament, se așază pe cărți, pe obiectele din jur, îți pătrunde în porii hainelor și pielii, în textura părului. Miroși toată a „casă părintească”, a „casă de țară”... Împotriva voinței tale, aburii denși îți excavează memoria afectivă dintr-un trecut amorțit de uitare și-ți scot la suprafață reziduuri de amintiri. Și pe măsură ce excavează, biblioteca în care stai se umple de vestigii. Te grăbești să închizi ușa, să nu se reverse în tot apartamentul. Dar zădărnicia acestui gest te înfăţişează într-o alură ilară.

Te reții - cel puțin asta! cel puțin asta! - să nu dai frâu nostalgiilor și sentimentelor și nu ești sigură că nu ești un bufon și de această dată.