24 martie 2011

tăceri, cutremure, perspective

Dimineața i-am dat să citească un poem și s-a lăsat între noi o tăcere de vreo oră. Seara când a intrat în casă m-a rugat să-i dau o palmă să-și revină. I-am prins capul între palme ca între niște clește imense și l-am zdruncinat de câteva ori. Cred că mai tare decât cutremurul din Japonia. Toată ziua am avut sentimentul că aș vrea să fac altceva decât ceea ce continuam să fac din obligație, din alte responsabilități asumate.

A trișat la cină înghițind măslinele cu tot cu sâmburi. În fața mea era o moviliță de sâmburi, în fața lui - câteva. Ca să creeze impresia că l-am „nedreptățit”. Și pentru asta... ȘI PENTRU ASTA...!

Mi-a masat tălpile privind știrile ProTv. Și parcă era Mr. Bean. Apăsa într-un loc, iar efectele ieșeau la suprafață în altul.

Marchiza s-a ivit la ușă flămândă și grațioasă. A născut în altă parte. Nu în lada pe care i-am instalat-o. Abia aștept să-și aducă progeniturile miorlăite în bloc.

Am discutat despre eventualul blog al lui MVC. Am căzut de acord că va fi un boom și toate celelalte bloguri se vor învârti pe orbite în jurul acestuia.

3 comentarii:

  1. Blogosfera ar fi mai bogata cu blogul lui MVC!

    RăspundețiȘtergere
  2. E de la sine înțeles! De asta nu am găsit de cuviință să mă opresc asupra lucrurilor evidente.

    Ziceam ca va fi un blog-nucleu pentru că opiniile lui MVC scandalizează, merg în răspăr cu masa opiniilor unanim acceptate etc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite ca MVC a si aparut in Timpul, il citesc cu placere. Ziarul Timpul aduna nume grele V. Ernu, I. Ciocan, D. Crudu si acum Mvc. E imbucurator.

    RăspundețiȘtergere