litoralul Atlanticului

Ne-am trezit cu noaptea-n cap ca să prindem primul soare și cât mai multă apă. P mi-a pus o injecție din două încercări și gestul ăsta mi-a zdruncinat un fel de încredere. Somnul trăgea și de pleoapele lui. Am alergat de-a lungul gării împreună cu un amerindian ca să reușim să urcăm în trenul care tocmai intra în ultimul minut de așteptare pe peron. Până la Arcachon, orașul-balnear de pe litoralul Atlanticului, am făcut 50 de min., timp în care am dormit pe coapsele lui. Ca să am un somn liniștit, și-a scos de prin buzunarele blugilor mobilele, cheile, cenții... Am întredeschis ochii pe la jumătatea drumului deranjată de vocea controlorului: Vous n'avez pas composté les billets? Vous êtes français? Nu, nu! Nici francezi, nici nu am compostat că nu am reușit. Nici măcar din UE, ci din UIU-IU-IU. Ne-a spus că merităm o amendă a câte 10 euro fiecare, dar când mi-am ridicat capul ciufulit, ne-a zâmbit și a plecat mai departe.

--> -->

Ceea ce e de văzut cu adevărat aici, e Dune du Pilat, cea mai înaltă dună din Europa, care se întinde vreo 3 km (conform datelor oficiale, dar infirmate de bunul simț și de oboseala mușchilor), mărginită dintr-o parte de masive forestiere, din ailaltă de... ocean. Un extaz!

Copacul din piesa „Așteptându-l pe Godot”. În actul întâi avea trei frunze. În actul doi - două. Și în final... una. Aici e înfățișat după... căderea cortinei...

Am mers pe urmele altora. Le-am deformat. Am mers pe porțiuni de țărm fără urme. Mi-am imprimat conturul tălpilor. Venea câte un val și... netezea țărmul ca unul nou nouț. Apa de mare este o apă inumană, citesc pe malul oceanului din „Apa și visele” lui Gaston Bachelard. Cu toate acestea, oamenii au fost atrași dintotdeauna către mare de „cântul din adâncuri”. Iubim marea pentru că ceva din amintirile noastre inconștiente se reîncarnează în marea albastră. Aceste amintiri care izvorăsc din amintirile noastre din copilărie... și care, la început, se îndreaptă doar către ființa-adăpost, către ființa-hrană, mama sau doica... Orice lichid este o apă, iar orice apă este un lapte.

La ora amiezii când ni s-a făcut foame, am decis că mai bine rămân flămândă decât să fac vreo 4 km prin nisip până în oraș și înapoi pentru un prânz. P urma să meargă singur și să-mi aducă și mie de-ale gurii. Apoi, cu ochii lui de șoim, a... mirosit că am putea găsi campinguri în pădure. Am urcat pe pisc și am mers, am mers... Cel mai tare mă temeam de șerpi și de urși. P avea grijă să mă sperie în plus ca să înaintez mai dinamic și să țin pasul cu el. În schimb când am găsit un restaurant, unicul cred din zonă, și am căzut pe balansoarele de pe terasa cu vedere spre mare... ne-am simțit eroi. Cela vaut le détour! (Aceasta merită înconjurul!)

-->

După prânzul delicios și întremător am dormit cu capul în nisip pe la jumătatea dunei. Vântul se întețise. Un fel de nisipo-terapie de la granulele care loveau cu putere. M-am trezit de la strigătele unui tânăr care trecea la doi metri deasupra noastră cu deltaplanul. P râdea că semăn cu omul nisipurilor. Ca să nu se deosebească de mine, ca să fie evident că suntem un cuplu, i-am turnat cu palma făcută pâlnie nisip pe cap, sub maiou, în încălțăminte.

Ne-am reținut pe plajă mult după plecarea ultimului autocar spre Arcachon. Când am ajuns în stație și am consultat orarul transporturilor... am început să-l cicălesc că nu a fost prevăzător, dar de fapt ambii eram într-un fel panicați. Pur și simplu P își manifestă neliniștea altfel. Eu am nevoie, în cazuri de acest gen, de un... vinovat. Am oprit o mașină. Era un tânăr care ne-a dus până la jumătatea drumului. Următoarea mașină a fost mai greu să o prindem... Șoferii se uitau cu neîncredere la siluetele noastre, pe marginea drumului, cu bronzul plugarului pe ele cum a apreciat P înciocolățirea disproporționată a corpurilor noastre. În special aveam proeminențele roșii: nasurile, gâturile, pomeții, mâinile. Am ajuns într-un târziu la Arcachon, cu 2 min. în urma penultimului tren pornit spre Bordeaux. Aveam o oră de vreme la dispoziție ca să hălăduim prin oraș. Drept recompensă pentru spiritul meu aventurier P, în pofida guturaiului de la polen, mi-a cumpărat două cornete cu înghețată. Era noapte când am ajuns. Am picat direct în pat. Dimineața cearșafurile erau pline cu nisip.