Ehe! Ehe-he! Aș fi vrut și eu să trăiesc în apropierea Grădinii Luxemburg și să scriu despre neajunsul de a te fi născut, silogismele amărăciunii, cartea amăgirilor... Să refuz toate premiile literare cu excepția premiului Rivarol, să întorc spatele lumii și să vorbesc atâta despre suicid, chiar în buricul Parisului, fără a-l face să funcționeze pe adevărate. Am descoperit rue de L'Odéon - traversând pe diagonală Luxemburgul - și am avut sentimentul că e un loc sacru. Voiam să văd mansarda transformată în muzeu sau să citesc barem o placă la intrare care ar consemna viețuirea lui în acest spațiu, dar nimic din toate astea. Cioran e numai în capul meu un personaj atipic și demn de toată admirația... așa răsfățat cum a fost, huzurind în toate plăcerile pariziene, din câte deduc acum. Clădirea în care a locuit, are înșiruite la parter, ca mărgelele, librării și librării. Ce mă enervase librara care a strâns nedumerită din umeri întrebată de mansardă!
Dl N vorbește mult, în fraze trunchiate, însetat de comunicare. Stă în Butte-aux-Cailles, un cartier țărănesc. Lumea aici se cunoaște și se comportă de parcă ar trăi într-o familie ceva mai extinsă. O mahala. Care ar fi atracția pentru turiști în această zonă? Paradoxal, dar tocmai absența locurilor și monumentelor de vizitat, atmosfera și designul caselor... rurale. Turiștii sunt rarefiați și dl N respiră satisfăcut.
Povești pe malul Senei...
in apropiere se afla si cimitirul Montparnasse unde se afla Cioran, Brancusi, Ionesco, Baudelaire ..
RăspundețiȘtergere