E suficient să fie doi țânțari în apartament. Pe unul, cu mari strădanii, să-l prinzi. Pe celălalt, nu. Ca să nu mai ai somn, nu mai zic liniștit. Să nu mai ai deloc. Iar dimineața să-l vezi deasupra ta, pe tavan, de câteva ori mai gras decât în ajunul serii. Mi-am amintit pur și simplu. Noaptea trecută când stăteam pe colacul moale al closetului și mi-am dat seama că petrec tot mai mult timp în wc. Și nu se știe cât va mai dura această... apucătură. Atunci, măcar să fie cu folos, am lipit pe pereții wc hărțile găsite prin casă: ale orașelor prin care am fost, ale celor în care (mai) vreau să ajung, hărți geografice, hărți cu obiective turistice, planuri cu traseele metrourilor. Și călătoresc. Și călătoresc. Drumurile sunt lungi, unele orașe - stratificate în amintiri ca o tartă în foi și foi fraged-cremoase, altele - așa cum mi le imaginez. Până dimineață mai e.
Eu numesc closetul cuib. Barbatii au un argument in plus sa il numeasca asa!
RăspundețiȘtergereCeea ce e în plus face diferența.
RăspundețiȘtergereAurelia, tre să-ţi mărturisesc că nu eşti prima de la care aud ideea cu hărţile în cabinetul intim. Şi, curios, n-am auzit-o de la bărbaţi, care preferă alte lecturi, integrame, sudoku şi mai ştiu eu ce...
RăspundețiȘtergereCe zice taica Freud în acest sens?
Jules Verne
Da, da. O grămada de lume le amenajează în fel și chip sau se „îndeletnicește” în aceste spații cu lucruri care mai de care. Freud cred că ar avea mai multe răspunsuri. În cazul meu: îndeplinirea unei dorințe - de a călători cât mai mult :)
RăspundețiȘtergere