complementari

Ne-am pornit de la uniune. Am luat microbuzul câteva cartiere. El a preferat să meargă pe jos în ritm alert. L-am așteptat doua în minute în stație să se apropie. Îl urmăream după chipiul săltând. Până la etajul 6 la direcția cultură am urcat cu ascensorul. El a alergat pe scări. A ajuns gâfâind. Cu chipiul în mână și transpirat de-a binelea. M nu era. Va veni peste jumătate de oră. Am coborât din noi scările. Eu cu ascensorul. El alergând pe scări. La Gălbenușul de pe Pușkin mi-am luat piure de cartofi. O farfurie și apoi încă una. El - două căni cu compot și un ceai verde. Aveam numai farfurii în față. El - numai căni. De parcă eram în ziua a doua a facerii lumii când Dumnezeu a despărțit apele și pământul. El numai a băut. Eu numai am mestecat. Am mai mers o dată la direcția cultură. Am urcat cu ascensorul. El pe scări. Ne-am spus numele în fața lui M. Am decis ce era de decis. Am coborât fiecare pe calea lui și am apucat-o în direcții opuse. Cu o viteză izbitoare. Ca două forțe care se resping. De fapt, suntem prieteni. Pur și simplu viteza microbuzului în care eram plus viteza mersului său alert făcea să ne distanțăm foarte repede unul de altul. În câteva clipe a dispărut printre copaci. Era fără chipiu. Ultima dată i-l văzusem în cafenea.