să fie furtună s-a răstit lucrurilor așezate cuminți în jurul său
a smucit faldurile feței de masă
dezgolind suprafața catifelat-lemnoasă
împrăștiind în țăndări vesela
cum ar da jos podoabele
rochia de
pe trupul ei
s-a întins
mlădiindu-și brațele
pe timp de furtună
valurile sparg cochilia scoicii
iar peștele pătrunde mai ușor
skimba ceva in topica, e greoaie, in rest scrii mai bine ca romanii :))
RăspundețiȘtergereAlexandru,
RăspundețiȘtergereProbabil și gerunziile creează senzația asta. Am să mă mai joc cu ea... până o fac suplă, săltăreață sacadată!
Mulțumesc.
Mi se pare o topică impecabilă!
RăspundețiȘtergereLa ce să-i suceşti gâtul? Dintr-un moft?
Fii serioasă!
Salvatore Quasimodo
Sunt.
RăspundețiȘtergere